Armean cu parfum de cafea

 

Este greu de stiut de ce in decursul anilor cafeaua s-a lipit de armean ca marca de scrisoare. Cert este ca in trecut nu exista orasel oricat de umil care sa nu aiba o pravalioara din care sa navaleasca in ulita aroma imbietoare a cafelei proaspat prajite iar, in spatele masinii de rasnit cafea sa troneze un armean amabil, gata sa-ti ofere vreo 3-4 soiuri de cafea de cea mai “extra” calitate.O asemenea pravalie exista bineinteles si pe Calea Mosilor, nu departe de intersectia cu strada Mihail Eminescu si, se numea “Zadic“, dupa numele patronului. Totul era aranjat dupa tipicul pravaliilor cu delicatesuri. Mai multe sorturi de cafea boabe stateau in saci de iuta cu buzele larg rasfrante, saculeti cu alune “americane“ si “turcesti”, stafide, rahat, halva, bomboane umplute si bomboane “spirtoase” (niciodata nu am inteles de ce le spunea asa, ca nu aveau nici o picatura de spirt), biscuiti, caramele, sticle cu bauturi fine si, lista poate continua mult.

Muradian zadic

Domnul Zadic era un barbat bine cladit iar, zambetul sau larg oferea privelistea unei adevarate comori din dinti de aur. Cand intram in magazinul sau si era ocupat cu alti clienti, imi facea complice cu ochiul si ma chema dupa tejghea ca sa-mi umple buzunarul sortului de scoala cu alune, asta ca sa nu ma plictisesc pana imi venea randul la servit. Rontaiam alune si ma holbam la feluritele cutii din rafturi, cu desene reprezentand peisaje din meleaguri exotice, frumos colorate si, care combinate cu aromele din pravalie ma duceau cu gandul foarte departe de lumea reala.

Fragment din cartea “Mahala, cuib de vise” – de Sevag Hairabedian – Ed. Ararat – 2006 (publicat cu acordul autorului)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.