Chircu Agopian

…in copilaria mea am cunoscut un armean Chircu Agopian care avea o pravalie pe Calea Grivitei langa restaurantul Vulcan la nr.206 cred ca era atunci, acum numerele nu mai corespund ca s-au facut blocuri. Pravalia era in zona podului Basarab, vindea acolo cafea, naut, coloniale, dulciuri, zahar Kandel… Era foarte cunoscut, era singurul din Bucuresti care avea motocicleta cu atas la vremea aceea. Avea si frati, pe unul il chema Jiru si era profesor la Politehnica. Din cate stiu au plecat toti in Iran.Pravalia lui era destul de mare si, imi amintesc ca toata marfa era expusa pe partea dreapta a incaperii si tot aici era si tejgheaua lui Chircu si niste tipsii enorme in care prajea cafea si naut. Tot pe tejghea…nu am sa uit asta niciodata, ma fascina de cate ori intram in pravalie… avea un fel de scrumiera mare din sticla verde, de forma patrata care deasupra avea o scobitura rotunda, in ea punea Chircu restul de bani care trebuie sa-i inapoieze clientului. Mai era ceva deosebit, o lustra cu un abatjour deosebit, cu niste irizatii multicolore, era superba, iti atragea atentie cum intrai in pravalie. Am fost si invitata odata in casa la familia lui Chircu, locuiau deasupra pravaliei, imi amintesc ca in toata casa erau covoare frumoase orientale si pe unul din pereti aveau doua icoane neobisnuit de mari.

Aud uneori despre armeni cum ca ar fi zgarciti, eu nu sunt de acord cu acest lucru, cand cumparai de la Chircu, nu plecai fara sa-ti dea si ceva cadou, bonus cum se zice mai modern, el asa era, avea un suflet mare, era placerea lui sa vada ca pleaca clientul bucuros.

Maria Mihaila – vizitatoare la Festivalul Strada Armeneasca – 2013

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.