Contact

5 Comments

  1. Stimate domnule Agopian,
    Am ramas placut surprins de site-ul dvs si de informatiile pe care le-am gasit aici despre negustorii armeni de odinioara. Sunt si eu stranepot de negustor armean de cafea, ca si dvs de altfel. Mi-ar face placere sa putem discuta odata. Am tot respectul pentru astfel de demersuri.
    Cu consideratie,
    Un stranepot de armean

  2. Tatal meu Simon Dolmaian avea atelier de cismarie pe str. Barbat Voievod 61 la care lucrau si cativa alti Armeni, toti supravietuitori ai Genocidului. Tatal meu era din Rodosto si avea doi frati, Mahitar si Krikor. Amandoi au plecat voluntary la Generalul Antranig, la varsta de 21 si respective 23 de ani. Amandoi si-au dat viata la aceea frageda varsta pentru o Armenie independena.. Trebuie mentionat in mod deosebit ca ei au plecat ca luptatori voluntari in trupele Gen Antranig, dupa ce ajunsesera in Romania deci erau la adapost de orice pericol, dar patriotismul lor nemarginit nu i-a oprit din as-si pune viata in pericol pentru patria lor draga, Armenia. Desi simplu cismar tatal nostrum a facut totul ca cei doi fii ( eu Cricor si fratele meu Mahitar ) sa urmeze studii superioare. Eu ma aflu la New York iar fratele meu este in Romania. Suntem mandrii de ceace am realizat prin ,, carte” eu ajungand armator si operator de nave maritime la New York iar fratele inginer specializat in macarale industrial. Ceace vreau sa subliniez, este ca o natiune sau o minoritate nationala nu se poate afirma numai prin negustorie si mestesuguri, ci prin CARTE deci educatie. Sa cautam ca tineretul Armean sa fie indrumat spre educatie superioara, numai asa ne putem afirma. Asi fi recunoscator daca ati putea introduce acest comentariu in siteul dvs. Poze de epoca va poate pune la dispozitie fratele meu Mahitar Dolmanian din Bucuresti pe care cred ca-l cunoasteti sau puteti lua legatura cu el prin Episcopia Armeana din Bucuresti. Cu stima Cricor Dolmaian Garden City, NY USA

  3. Sunt fetita aceea mica, mica, din Republicii, careia “Dl.
    Mustaciosul” (un domn in virsta, cu mustata, unul din cele mai dragi
    personaje ale copilariei) ii intindea o bucatica de rahat, peste
    familia de armeni de la magazinul de cafea din intersectia Republicii
    cu Traian. Le multumesc pentru aceasta amintire. Niciodata rahatul nu
    a mai avut gustul acela.

  4. Draga Domnule Paul,de mai bine de o jumtate de an nu ti-am mai vizitat blogul,dar aseara,intrand pe el,am ramas impresionat de munca pe care ai depus-o.De bine ,de rau,stiuce inseamana sa cercetezi o arhiva,sau o colectie de ziare,dar ceia ce ai facut dumneata este o adevarata cucerire a varfului Everest! Din toata inima te felicit si iti dorec sa finalizezi aceasta OPEERA !

Leave a Reply

Your email address will not be published.