Exproprieri in perioada comunista

Interzicerea comertului privat si impunerea brutala a comertului de stat a facut ca multe dintre magazine, fabrici, mici ateliere, utilaje, sedii de firme si locuinte sa fie confiscate de comunisti sau parasite de proprietari mai ales in perioada 1945-1950. Mai exact, cadrul legislativ a fost creat incepand cu Legea 351/1945 pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic, continuand cu Legea 119 din 1948 prin care se prevedea nationalizarea mijloacelor private de productie si finalizand cu Decretul 92 din 1950 cand statul roman, pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist, a decis nationalizarea imobilelor apartinand fostilor industriasi, mosieri, comercianti, bancheri si alte categorii de „burgheji”. Pentru a intimida asa numita burghezie si pentru a da exemple de aplicare a noilor legi, autoritatile comuniste au si arestat multi dintre acesti mari proprietari, industriasi si chiar mici negustori, invocand motive inexistente sau ilare.Printre acestia s-au aflat si negustori armeni, unul dintre aceste cazuri fiind cel al lui Krikor Ghiulbenghian angrosist de legume si fructe pe platforma Obor care, desi avea autorizatie valabila pentru comercializarea produselor alimentare, a fost arestat si condamnat la 1,5 ani de inchisoare cu executare pentru ca ar fi comercializat foi de placinta care, dupa autoritatile de atunci, nu erau produse alimentare.

Unii dintre negustorii vremii au reusit sa scape renuntand la avere in schimbul libertatii, altii au plecat in strainatate abandonand totul in urma, alti si-au gasit sfarsitul in beciurile securitatii sau la Canal indurand torturi, foamete si umilinte.

Treptat in unele dintre imobile s-au mutat noii nomenclaturisti ai regimului iar, in altele au fost repartizate diferite categorii de „oameni ai muncii”, „oameni din popor, cu origine sanatoasa, cinstiti si drepti.”

Pentru a avea o imagine despre modul de abordare a acestor legi, putem sa analizam cateva fragmente din Legea 351/1945 pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic.

Legea de fata se aplica potrivit dispozitiunilor ei:
a) Industriasilor;
b) Comerciantilor cu ridicata sau cu amanuntul;
c) Comerciantilor ambulanti;
d) Persoanelor care fac acte izolate de comert;
e) Meseriasilor si in general persoanelor care, fara a fi comercianti, desfasoara o activitate avand de obiect lucrarea sau transformarea de produse ori marfuri sau prestatiuni ori locatiuni de bunuri sau de servicii;
f) Producatorilor, afara de cazurile in care legi referitoare la acestia contin dispozitiuni speciale;
g) Oricaror alte persoane fizice sau juridice, publice sau private, in cazul in care sunt anume prevazute prin legi, deciziuni sau ordonante;

Comisariatul General al Preturilor va putea fixa, prin deciziuni, tipuri de articole si dispune prin deciziuni blocarea sau rechizitionarea produselor si marfurilor la orice detinator.
In aceleasi conditiuni va putea dispune, prin deciziuni, rechizitionarea de mijloace de transport, precum si de magazii, silozuri de orice alte imobile pentru depozitarea diferitelor produse si marfuri.

Foarte interesant este ceea ce prevede art.15 din aceasta lege: „ Intreprinderile de orice categorie nu vor putea micsora productia sau activitatea lor, in raport cu aceea pe care au avut-o in anul precedent, nici inceta productia sau activitatea ori refuza reluarea ei, decat cu aprobarea prealabila a Ministerului Industriei si Comertului.”

Legea 119/1948…Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi si telecomunicatii…

Pentru ca Decretul 92 din 1950 sa dea lovitura de gratie:…”Pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist in economia R.P.R;
Pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar de imobile;
Pentru a lua din mana exploatatorilor un important mijloc de exploatare;

Se nationalizeaza imobilele prevazute in listele anexe, inregistrate la Cancelaria Consiliului de Ministri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integranta din prezentul decret si la a caror alcatuire s-a tinut seama de urmatoarele criterii:
1. Imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor mosieri, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marei burghezii.
2. Imobilele cladite care sint detinute de exploatatorii de locuinte.
3. Hotelurile cu intreg inventarul lor.
4. Imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si materialele de constructie aferente oriunde s-ar afla depozitate.
5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a razboiului, cladite in scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea sau reconstructia lor….

Legea 638_1946_conf aur

Deoarece, in acea vreme mijloacele de economisire erau limitate, multi dintre cei care aveau ceva bani, investeau in aur (monede, bijuterii etc), orientarea populatiei catre de aur a cunoscand o crestere mai ales in perioadele de fluctuatii monetare si a stabilizarii. Majoritatea negustorilor, industriasilor a marilor proprietari de imobile dar si, a micilor comercianti sau a altor categorii sociale cu posibilitati financiare peste medie, isi investeau economiile in acest metal pretios. Statul comunist, cunoscand aceste practici a decis confiscarea rezervelor de aur existente la populatie. Astfel, prin Legea 638/1946 s-a creat cadrul legal prin care mii de oamenii au fost arestati, anchetati si torturati, li s-au perchezitionat casele, multi, sfarsind in inchisori sau in lagare de munca Canal, totul pentru a marturisi si a preda pretiosul metal. In paralel s-au mai confiscat colectii de arta, tablouri, daca ar fi sa amintim numai de confiscarea colectiei de arta al lui Krikor Zambaccian care a fost silit sa doneze statului colectia sa de 310 lucrari de arta, in mare parte tablouri de valoare.

Toate aceste masuri au avut ca efect final pierderea unui segment foarte valoros de comercianti, industriasi, intreprinzatori de tot felul si sigur, de toate etniile, nu numai armeni, oameni care au contribuit cu pricepere la dezvoltarea economica a Romaniei din perioada precomunista. De-a lungul vremii s-a dovedit ca statul a fost un prost gospodar si administrator. De exemplu, mare parte dintre utilajele confiscate de la particulari au fost utilizate fara a se efectua lucrarile de intretinere necesare, ceea ce a dus la deterioararea rapida a acestora. Putem relata cazul masinilor de prajit si macinat cafea confiscate de la cafegii armeni, acestea erau aduse din stainatate, de regula din Germania si, erau mandria fiecarui negustor de cafea fiind puse la loc de cinste in pravalie, toata activitatea zilnica invatindu-se in jurul acestor masini. Trebuie spus ca masinile de macinat si prajit cafea necesitau lucrari scumpe de intretinere, cum acestea nu se faceau, masinile s-au defectat in scurt timp si au sfarsit la fier vechi. Cafegiul Gheorghe Florescu, ne relateaza cate ceva despre acest subiect:

“…Dupa impunerea exclusiva a comertului de stat de catre comunisti, cei mai renumiti cafegi armeni care erau cunoscuti ca foarte buni profesionisti, au fost chemati de catre conducerea de atunci pentru a gasi impreuna o solutie de a continua mestesugul lor, intr-o forma care sa poata functiona in noul sistem comunist al comertului de stat. Astfel, s-au purtat discutii ample pe baza marjei de scaderea a cafelei in timpul procesului de prajire. Cafeaua scade la prajit si trebuia stabilit clar procentul care se pierde pentru a putea tine o socoteala clara a cantitatilor. Comunistii au fost de acord sa accepte o marja de scadere mai mare decat in realitate pentru a putea permite cafegiilor sa realizeze ceva profit pentru a fi motivati sa continue meseria si, sa plateasca intretinerea masinilor de prajit si macinat care era foarte scumpa.

Pe mine de exemplu, ascutirea cutitelor masinii de macinat ma costa 3000 de lei pe luna, in perioada in care salariul unui muncitor era de 1500 de lei pe luna… banii astia trebuia sa-i scoti de undeva. Ascutirea acestor cutite era un proces foarte complex, se facea cu cianura, se decalea fierul, se ascutea, dupa care se calea la loc, in Bucuresti il facea o singura persoana, un neamt Stefan Heinric…Prima proba dupa ascutire se facea prin introducerea unui pumn de nisip in masina, daca il macina pana il facea ca faina, insemna ca a fost ascutita bine.

Heinric Stefan

Toti cafegii armeni aveau utilaje proprii, ei au fost obligati sa le puna la dispozitia comertului de stat si sa le foloseasca in interes public, pe sefii comertului de atunci nu-i interesau costurile cu intretinerea acestor masini de prajit si macinat, ei erau interesati doar de exploatarea lor. In timp, dupa ce o mare parte din armeni au emigrat sau altii au iesit la pensie, magazinele in care se aflau aceste masini au fost preluate de diverse persoane care nu aveau nimic in comun cu meseria de cafegiu, majoritatea erau foarte tineri, fara experienta si visau castiguri peste noapte, nu-i interesa nimic altceva, asa ca aceste formidabile masini, facute de renumite firme din strainatate au fost folosite fara a fi intretinute pana s-au uzat si au ajuns incet, incet…la fier vechi.”

5 Comments

  1. Daca imobilele evreilor plecati spre Israel in anii 1950-1960 si nu au fost predate statului communist au fost confiscate ca si immobile abandonate?

  2. Stimate Paul Agopian, fi bun si permite-mi sa reproduc si sa public urmatoarele materiale din exceptionalul tau site. Este vorba de cateva fotografii, taieturil dn ziare in care sunt redate nationalizarile, confectii,etc.
    Este vorba despre vol.II al monografiei, care pe langa Pitesti va avea si alte centre in care existau comunitati armene.
    Iti multumesc si ramsn indatorat. Paraianu

  3. Cum pot obtine si eu acte cu numele celor expropriate si nationalizati?
    Ma poate ajuta cineva cu lista legilor, decretelor de confiscare abuziva?
    De la arhivele nationale nu primesc informatii doar daca cer ceva concret(nr lege, an, etc )
    Multumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published.