Contributii

Tatal meu Simon Dolmaian avea atelier de cismarie pe str. Barbat Voievod 61 la care lucrau si cativa alti Armeni, toti supravietuitori ai Genocidului. Tatal meu era din Rodosto si avea doi frati, Mahitar si Krikor. Amandoi au plecat voluntari in armata Generalului Antranig, la varsta de 21 si respectiv 23 de ani. Amandoi si-au dat viata la aceea frageda varsta pentru o Armenie independena. Trebuie mentionat in mod deosebit ca ei au plecat ca luptatori voluntari in trupele Gen. Antranig, dupa ce ajunsesera in Romania deci erau la adapost de orice pericol, dar patriotismul lor nemarginit nu i-a oprit din as-si pune viata in pericol pentru patria lor draga, Armenia. Desi simplu cismar tatal nostru a facut totul ca cei doi fii ( eu Cricor si fratele meu Mahitar ) sa urmeze studii superioare. Eu ma aflu la New York, iar fratele meu este in Romania. Suntem mandrii de ceea ce am realizat prin ,, carte”, eu ajungand armator si operator de nave maritime la New York, iar fratele inginer specializat in macarale industriale. Ceea ce vreau sa subliniez este ca o natiune sau o minoritate nationala nu se poate afirma numai prin negustorie si mestesuguri, ci prin CARTE, deci educatie. Sa cautam ca tineretul Armean sa fie indrumat spre educatie superioara, numai asa ne putem afirma. A-si fi recunoscator daca ati putea introduce acest comentariu in siteul dvs. Poze de epoca va poate pune la dispozitie fratele meu Mahitar Dolmanian din Bucuresti pe care cred ca-l cunoasteti sau puteti lua legatura cu el prin Episcopia Armeana din Bucuresti. Cu stima Cricor Dolmaian Garden City, NY USA

***
…tatal meu se numea Sarchis Marcarian, avea fabrica de Încălțăminte , care se numea “Marcari” pe str Litovoi Voievod la nr 26 in Bucuresti si care a fost naționalizată, si toate mașinile a fost trimise la fabrica Cuban la Cluj. Tatăl meu a fost arestat si bătut pentru ca ar fi detinut, aur a murit la 52 de ani. As dori daca in arhivele Dvs aveți ceva informați despre familia mea . Bunicul meu Pilibos Marcarian a fost tot cizmar . Noi am locuit pe str Traian la nr 147 in Bucuresti si acum familia noastră locuiește la NEW YORK … Va multumesc si astept vesti Dela dvs .
Name: Mihai Marcarian

***
Lista de negustori, a fost omis Morgikian Eduard, Dorobanti 90, coloniale, “La Mielul Alb”  Papucjan Mardig, Dorobanti 90, stambe, stofe, matasuri
Name: Mihail Morgikian


***

 …sunt fetita aceea mica, mica, din Republicii, careia “Dl.
 Mustaciosul” (un domn in virsta, cu mustata, unul din cele mai dragi
 personaje ale copilariei) ii intindea o bucatica de rahat, peste
 galatar, ca sa o auda cu spune: “Multumesc frumos”. Este vorba de
 familia de armeni de la magazinul de cafea din intersectia Republicii
 cu Traian. Le multumesc pentru aceasta amintire.
 Name: Gabriela
 

 ***

Ma numesc Lucretiu Moraru, sunt din Bucuresti. Dupa mama sunt de origine armeana. Am gasit intamplator site dumneavoastra si am ramas foarte incantat.  Va trimit o mica relatare despre un negustor armean care nu este in baza de date ce o aveti. Tin sa va precizez ca ce va trimit nu este un articol scris de mine sau o cercetare de a mea, dar consider ca trebuie sa scrieti despre acest distins domn , membru marcant al comunitatii armene .   “Casa cu lei a aparţinut unui negustor armean bogat, Dicran Emirzian, şi a fost construită la începutul secolului trecut după planurile arhitectului Ion Berindei. Iniţial, autorul era necunoscut, dar una din căile prin care am identificat autorul, pentru că planurile nu ne-au parvenit, este că are leii, care sunt un însemn specific al lui Berindei. Unde se văd nişte lei, acolo este Berindei, de exemplu, Muzeul Muzicii, Casa Cantacuzino, de pe Calea Victoriei. Asta este marca arhitectului Berindei. Am găsit planurile semnate de Berindei la arhive şi pentru Palatul Manissalian din Constanţa, construit după planurile lui Berindei. I-am recunoscut stilul şi Casa cu lei este făcută de el”, spune istoricul de artă Doina Păuleanu.  Casa cu lei, realizată în stilul Neorenaşterii italiene, cu elemente neoclasice, a fost ridicată de armeanul Dicran Emirzian pentru familia sa. El era un membru marcant al comunităţii armene şi avea, în centrul Constanţei, un magazin cu mărfuri de lux – “La Luvru”.  La un moment dat, Dicran Emirzian a decis să închirieze locuinţa lui Lazăr Munteanu, un magistrat pasionat de artă, care făcea parte din celebra familie Kalinderu şi care a fost prieten cu mulţi pictori români importanţi. Acesta şi-a expus la parterul casei o impresionantă colecţie de artă, care putea fi admirată din stradă de către trecători.  De altfel, într-o zi, Krikor Zambaccian, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi colecţionari de artă din România, a văzut, prin ferestrele deschise ale casei, tablourile din colecţia magistratului, fapt care a constituit punctul de plecare al pasiunii lui Zambaccian pentru obiectele de artă.   
“În Casa cu lei a locuit la un moment dat un magistrat, Lazăr Munteanu, care era un mare colecţionar din Bucureşti. El a fost magistrat la Constanţa vreo 20 de ani şi a început să colecţioneze obiecte de artă pe care le avea etalate la parterul Casei cu lei. La un moment dat, Zambaccian trece prin zonă, vede tablourile, intră, le admiră, iar acest fapt declanşează pasiunea care va îl va duce către crearea celei mai mari colecţii de artă din România. Zambaccian povesteşte în însemnările lui cum, văzând această colecţie, s-a îndrăgostit de artă”, mai spune Doina Păuleanu.  După primul război mondial, Casa cu lei a devenit, pentru scurt timp, sediu de bancă, documentele vremii indicând că acest lucru s-a întâmplat în 1921.  Apoi, în Casa cu lei a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, până în 1941, când s-a mutat la Bucureşti. Imobilul a avut apoi mai mulţi chiriaşi, iar în 1950 a fost naţionalizat.  În anii ’70, Casa cu lei a trecut printr-un proces de restaurare, fiind transformată într-un restaurant celebru la vremea aceea, care a funcţionat până în primii ani după Revoluţia din 1989. 
Cu sinceritate,   Lucretiu Moraru

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.




This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.