Coloniale – Craiova

…ehhh…am trecut mult timp dar, parca a fost ieri…familia mea avea doua magazine in Craiova, cel principal si, Centrala cum era atunci, plus un depozit unde se tinea marfa. Tatal meu, Setrac Melikian era angrosist cum se spune acum…

Craiova era un oras mare atunci, foarte animat. Tata avea tot feluri de marfuri, in general coloniale, cafea, rahat lokum si rahat din cel care era intins pe sfoara si se taia cu foarfeca…imi amintesc ca in depozit era o stiva de saci de cafea pana la tavan… mergeau bine pravaliile, a reusit sa stranga ceva bani…

In `33 cand banca Marmorosh a dat faliment avea depus acolo un million de lei pentru mine si sora mea, sa avem zestre… era o suma foarte mare, nu a mai recuperat nimic. Apoi a depus cinci sute de mii la banca Eschinazy, a dat si asta faliment, a pierdut si acesti bani dar, nu l-a afectat, el nu a tinut la bani niciodata…avea o vorba “Daca e haram, haram sa fie…!”.

In timpul razboiului a donat multe alimente, zeci de saci cu faina pentru vaduve si orfani..il stia toata lumea pentru generozitatea lui. Asa se face ca eu, la momentul cand am mers la facultate, am avut niste referinte asa bune incat nu m-au dat afara, ca atunci era problema cu copii de patroni, boieri…se stia ca tata era negustor cinstit si a facut avere folosindu-se de flerul sau de comerciant si nu cu speculatii si, oamenii recunosteau asta…Principiul sau era sa ruleze multa marfa cu adaos mic nu, sa puna adaos mare la marfa…

Ararat_197_Septembrie_1941

Tata avea clienti multi din aristrocratia vremii, erau marii boieri de atunci, familia Argetoianu, Ploiesteanu… se bea cafea, era o moda ramasa probabil de la turci si, circula si o anecdota cu logofatul Tautu care a fost trimis cu solie la sultan si care se spune ca ar fi fost servit cu o cafea si, nestiind ce este si cum se bea a dat-o pe gat ca pe tuica si s-a ars…

O parte a familiei noastre … a venit din Persia, stra-stra bunicul avea feuda, mosie mare, stapanul aceste feude se numea Melic, in limba persana inseamna rege. A trebuit sa fuga de acolo din cauza ca turcii selducizi incepusera sa ajunga din Asia in Europa…si s-au refugiat de frica lor in Armenia mare pe vremea lui Tigran cel Mare si, asa au cumparat pamant in Erzerum.

Tatal meu a scapat cu viata de la Genocid si a fost ascuns de un pasa care venea la ei acasa in Erzerum si il cunostea pe bunicul… s-a scris despre asta si in Cartea Soaptelor… povestea ca erau in curte in jur de cincizeci de persoane …cu argati cu toti, ingrijitori de camile…bunicul tatalui meu, pe care il chema Melcon, ei ii spuneau Melcon Dede, adica un fel de “bunicul Melcon”, avea mai multi copii iar, unul dintre ei s-a casatorit si pentru nunta a avut nevoie de vesela, farfurii, tacamuri…si a plecat spre Istambul impreuna cu cativa argati sa cumpere cele necesare. A ajuns in centrul Istambulului la un mare magazin, unde toate marfurile erau din argint. Au oprit caii in fata magazinului si, povestea tata ca proprietarul a venit la fereastra sa se uite cine a oprit in fata magazinului ca marfa fiind scumpa nu prea avea clienti. A intrat Melcon Dede in magazin insotit de un argat care ducea pungile cu bani, in vremea aceea banii erau de aur si erau grei, se tineau in niste pungi de piele, si patronul il intreaba “Efendi, ce doriti? Si el raspunde “…vreau garnitura de vesela pentru 48 de persoane…adu-mi o mostra sa vad cu arata !” era argintarie foarte fina, filigranata…Melcon Dede le-a cantarit din priviri si a zis ”Da, vreau 48 de farfuri, 48 de pahare…si asa mai departe ”, patronul magazinului a ramas …si a i-a spus “dar Efendi…acestea costa atat aur…” si atunci Melcon Dede a chemat argatul si l-a pus sa rastoarne pungile cu bani pe masa si i-a spus patronului “I-a de aici cat aur crezi ca face marfa ta !”

Tata a traversat toata Rusia dupa ce a scapat de la Genocid si a povestea ca a ajuns la Rostov pe Don si povestea ca avut ocazia sa-l vada pe Lenin…era un om mic de statura care tinea o cuvantare intr-o piata cocotat pe un butoi si nimeni nu-l asculta… Tata a facut multe munci pana a ajuns in Romania…a fost ajutor de ospatar pentru ca stia sa gateasca, a muncit in Crimeea pe un vas care facea transport de marfuri si asa a ajuns la Odessa unde stia ca are ceva rude… si de acolo a ajuns in Romania…a ajuns aici sarac lipit pamantului. A facut avere folosindu-se de spiritul sau mercantil si de faptul ca era un om de mare onoare, s-a bucurat de un renume fantastic in Craiova, clientii lui au apreciat asta. Avea multi clienti…toti spuneau „mergem la Melichian ca e si marfa de calitate si nu ne inseala nici la cantar…” ca mai erau negustori care inselau la cantar…lipeau diferite piese mici de metal de cantar sa atarne marfa mai greu…

va urma

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.