La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea spătarul Mihai Cantacuzino ridică, la București, mânăstirea Colțea și primul spital din Țara Românească cu un număr de 24 de paturi. Deși există mai multe puncte de vedere în ceea ce privește perioada construirii și dării în folosință a mânăstirii și spitalului Colțea, care variază între anii 1695-1714, sigur în anul 1706 lucrările erau finalizate, așa cum reiese dintr-un document care se păstrează la Biblioteca Academiei și care se numește Condica Frățietății.
Gândită ca un așezământ monahal de binefacere, cu o școală slavonească și un spital cu 24 de paturi, pentru întreținerea Mănăstirii Colțea bogatul său ctitor “a înzestrat această mănăstire cu bune moșii”, după cum consemna în cronica sa banul Mihail Cantacuzino.
Printre daniile cu care spatarul Mihail Cantacuzino a înzestrat Mănăstirea Colțea s-a aflat și moșia Lichirești (Călărași), inclusiv satul Lichirești. Nu se știe precis când a fost făcută această donație. Firesc ar fi ca acest eveniment să se fi petrecut la terminarea spitalului Colțea, deci nu mai târziu de 1706.(dupa blogul Prof.Dr. Constantin Tudor).
Multe târguri au apărut și s-au dezvoltat în decursul timpului pe traseul vechilor drumuri comerciale, pe lângă unele puncte vamale sau schelele la Dunăre, între târgurile care au prosperat în apropierea unor schele dunărene este și târgul de la Lichirești, județul Ialomița, care s-a constituit și a evoluat în imediata vecinătate a tradiționalului drum comercial ce urma Valea Ialomiței.
Constantin Brâncoveanu, referindu-se, la 1 ianuarie 1695, în cartea sa, printre altele, și la vadul de la Lichirești, poruncea:
,,…Și să aibă a luare vama de tot omul carii trece cu marhă și negoațe și vite și alte bucate, măcar сi-ar fi, au dencoace încolo, au dencolo încoace, dela tot omul să le ia vamă după obiceiu,precum s-au luat și mai denainte vreme, ori fie turcu, au ovreiu, au armean, arbănaș, au grec, au sîrb, au ungurean, au oameni de țară, boiari, slujitori, rumâni, măcar veri ce feliu de oameni vor fi dela toți să le ia vameșii vama…”.
Sub aspect comercial, bazele târgului de la Lichirești sunt cuprinse în documentul de la Constantin Mavrocordat, emis la 9 mai 1732, prin care învestește pe epitropii de la Colțea să ia chiria prăvăliilor din târg….
documentul de la Grigore al II-lea Ghica,din 23 mai 1750, se arată:
,,.. .Așijderea să aibă a luoa epitropul și chiria prăvăliilor însă den prăvăliile cele mai de frunte să ia numai pro taleri 3, iar alta nimic mai mult, ver fie prăvălie turcească, ver creștinească, ver armenească, ver jidovească sau măcar ori a cui va fi…”.
DIN ISTORICUL TÎRGULUI DE LA LICHIREȘTI.MĂRTURII DOCUMENTARE – MARIA STAN -GHERGHINA LEPĂDAT
Leave a Reply