Stepan Atamian – Cafea Sultan

…bunicul a fost un cunoscut negustor de cafea la Brasov, a avut magazin de cafea cu firma « Cafea Sultan », pe strada Republicii.

S-a nascut in 1894 in districtul Kemach, satul Varii Pacaridj. Districtul Kemach (se pare ca numele vine de la « ga mahk » (schlelete) este regiunea de obarsie a regilor Arsaguniat si face parte din regiunea Erzerum (nahank). Varii Pacaridj este unul din cele 11 sate (verii Pacaridj, Zakare, Surp Nshan, Hazarig, Ureni…), etalate intre malul Eufratului si poalele muntelui Sebuh.Tatal Atam Tilkian (Tilkioghlu) si mama Heghine au avut patru fii : Suren, cel mai mare nascut in 1888, Hacig, Stepan si Tacvor.

Pe perioada Genocidului, cei patru fii se aflau in Algeria (departament francez in vremea aceea) ca lucratori, iar la intoarcerea in Turcia, din familia lor de 21 de persoane , ramasesera ei singurii supravietuitori…au plecat si au ajuns in Romania, probabil in 1921-22 si s-au ocupat, ca marea majoritate a expatriatilor « kemahti » cu negotul de cafea. Ajunsi in România , fratii s-au dispersat in mai multe localitati, deschizând magazine de cafea : Suren, la Bucuresti, str. Regala, colt cu calea Victoriei, Hacig si Stepan la Bacau in 1928, Tacvor la Roman, la fabrica de zahar, apoi cafea. Stepan s-a casatorit cu Erceanig Abahuni in 1927 si dupa câtiva ani, s-au stabilit la Brasov unde au avut un magazin de cafea si coloniale, faimos (pentru ca era singurul !) foarte apreciat de populatia brasoveana pentru calitatea si bogatia marfurilor pe care le descoperea prin acest magazin si pentru primirea calduroasa pe care o facea clientilor. Brasovenii au inceput in felul acesta sa se familiarizeze cu neamul armenesc, reprezentat in oras doar de patru familii…Felul in care Stepan Atamian tinea acest magazin, aroma cafelei prajite in magazin, apoi macinate de fata cu clientul, pe care il invita sa deguste niste bomboane, o ciocolata , niste alune sau stafide in timp ce-i punea cafeaua proaspat prajita cu o lopatica tubulara metalica, din masina de macinat, inalta, rosie, cu sigla « Cafea Sultan », vorbindu-i romaneste cu un puternic accent, razand cu toata inima, toate aceste amanunte au facut ca Brasovul sa fie cucerit de acest cuplu de emigranti deveniti o adresa inconturnabila a orasului. De altfel, scriitorul de limba germana Eginald Schlattner face referire in cartea sa « Rote Handschuhe » la familia Atamian din Brasov, descriind universul casei si pravaliei lor cu iz oriental, cu arome ce vin de departe, din trecutul nostru.

Stepan si Erceanig au avut trei copii : Sona (casatorita ulterior Pambuccian), Abel si Raffi, toti absolventi ai scolii germane, Honterus, din Brasov.

Dupa nationalizarea in epoca comunista, Stepan a ramas salariat in fostul sau magazin, soarta l-a lovit insa si mai crunt, când i-a murit fiul mijlociu de apendicita, la numai 23 ani, student la facultatea de chimie la Bucuresti. A fost inchis pentru detinere de aur iar, la iesirea din inchisoare a decis sa emigreze in SUA cu sotia, fiul cel mic si o batrâna « kemahti »pe care o adoptasera ca un membru al familiei, Keghetig Khachigian, ramasa singura dupa ce i-a fost exterminata intreaga familie la Genocid. A murit la New York in 1970.

Informatii puse la dispozitie de doamna – Alice Grigorian, nepoata lui Stepan Atamian

Atamian2 Atamian

Atamian Scan atamian 20002 IMG_6851

Primele doua poze sunt publicate prin amabilitatea detinatorului siteului reclamevechi.ro, restul apartin doamnei Alice Grigorian

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.